Popas

Mă regăsesc într-un peisaj familiar. Senzațiile rămân, dar personajele se schimbă. Mă reîntorc aici să te prezint, să te privesc și să îți fiu recunoscătoare că exiști. Te-am construit în așa mulți ani și parcă cu fiecare etaj devii tot mai stabil. Un imobil pe roți care se plimbă printre oameni și experiențe.

Te-am asamblat alături de oameni diferiți, dar parcă cu fiecare cameră încep să mă pricep tot mai bine la mobilat. Știu cum să aleg poveștile de pe pereți, cum să decorez cu vorbe și glume, cum să valorific tablourile de amintiri ca să le pot păstra pentru cât mai mult timp. Casa a devenit un loc de siguranță și odihnă. Un spațiu în care eurile noastre sunt libere, în care facem cunoștință cu minți, unde putem experimenta, verbaliza, gândi liber și încrezători, unde avem resurse să creștem și să devenim cel mai bun sine.

Am conștientizat că prietenia e lăcașul siguranței. E un popas în graba numită viață. E locul perfect de reculegere, readaptare și reorganizare a existenței, a ceea ce suntem și vrem să fim. E o forță ascunsă a oamenilor, o aură care îți oferă seninătate și te luminează prin întuneric.

Îmi sunt recunoscătoare că mi-am permis să cunosc oameni, să îi alătur vieții mele și să mă ajute să decorez semnificația prieteniei.