Mă regăsesc într-un peisaj familiar. Senzațiile rămân, dar personajele se schimbă. Mă reîntorc aici să te prezint, să te privesc și să îți fiu recunoscătoare că exiști. Te-am construit în așa mulți ani și parcă cu fiecare etaj devii tot mai stabil. Un imobil pe roți care se plimbă printre oameni și experiențe. Te-am asamblat... Citește în continuare →
Azi dimineață m-am trezit cu priveliștea grădinii întinsă chiar în fața ochilor. Cred că am adormit sub plopul bătrân îmbătată de liniștea naturii, de siguranța cerului necunoscut, de zumzetul licuricilor. Îmi amintesc pasaje de ziua trecută. M-am afundat în pădurea de la poalele muntelui. Îmi amintesc acel spectacol al divinității pe Pământ. Îmi amintesc pomul... Citește în continuare →
Verde, pământiu, negru, arămiu. Iarba tremura înfrigurată de răceala solului. Flori de cireş se învârteau în aer. Erau prea fermecate de frumusețea cerului ca să simtă că s-au desprins definitiv de crengi. Petale, polen şi rouă dansau pe ritmurile creației. Frunzele timide urmăreau spectacolul din căldura copacului. În mijlocul peisajului se ridica un trunchi bătrân... Citește în continuare →
Devenise o marionetă îndrumată de acel iz cu aromă de mosc și trandafir sălbatic pe care doar el îl putea emana. Fiecare pas era stabilit în funcție de ceea ce dorea el să obțină. Pantofii roşii cu toc cui alunecau uşor pe umezeala asfaltului. Mişcările alese de el erau cele potrivite pentru a-i creiona feminitatea... Citește în continuare →
Oameni de porțelan. Asta vrem să fim. Ne-am îndepărtat de origini, de pământuri. Solul ne îngroapă în dezgust. Am uitat de natură verde, de cer albastru, de viață curcubeu. Ne-am afundat în nuanțe de gri și încercăm din răsputeri să ștergem ceea ce suntem ca să rămână albul pe care vrem să îl arătăm lumii.... Citește în continuare →
Vreau sa îți fiu mireasa încă din prima lună! Ești tot ce mi-am dorit vreodată. Ești fiecare gând, amintire, începi să devi parte componentă a esenței mele. O să îmi construiesc casă în brațele tale și o să îmi agăț hamac în inima. Vreau ca viitoarea mea viață să mă legăn în pacea ta. Vreau... Citește în continuare →
De fiecare data cand ne sarutam trupul mi se topeste. Buzele tale au devenit parte componenta a gurii mele. Stransoare sarutului nostru ne tine esentele impreunate. Dezlipirea acestuia provoaca durere iar lipsa indelungata chiar moarte de tesut de dor. Imaginea buzelor tale pe trupul meu ma infioara atat de placut. Atingerea lor ma lasa fara... Citește în continuare →
Am decis sa scriu despre tine intr-un mod mult mai direct. Vreau sa te povestesc si altora. Propiu-mi univers te-a cunoscut deja. Cred ca s-a decis sa te adopte. Nu stiu cum, de ce, cand, dar nici nu as vrea sa cunosc motivul, cauza, momentul. Te-am primit cadou fara sa imi dau seama, te-am pastrat... Citește în continuare →
Ai simtit vreodata cum e sa privesti acel "Tot ce ti-ai dorit" in intuneric? S-au refugiat in patrunsul acelei nopti fugind de realitati diverse. Ea s-a regasit pe sine in tihna clipei. Scanteile din priviri le-au aprins chipurile. Palmele lui se pierdeau pe trupul ei iar ea simtea cum sinele ii e atins. Atunci au cuprins-o fiori... Citește în continuare →
Mare. Costinesti. Primul rasarit. Locul perfect sa privesti rasaritul s-a dovedit a fi locul ideal sa ne intalnim. Acum, dupa ce a trecut atat de mult timp, cred ca altundeva toata magia s-ar fi risipit. Protagonisti: tu si eu. Da, te stii tu! Despre noi doi nu poate fi vorba. Am fost doi straini, dar... Citește în continuare →
Alina Ionescu 