Rochie de seara

Draga Cerule,

Vreau sa ma imbraci in negru. Sa-mi coriesti rochie neagra de catifea. Sa fie atat de lunga incat sa acopere privirile lor. Sa imi oferi cercei de fulgere si colier de ploaie. Vreau sa imprasti peste tot parfum de vant aprig. Simfonii de tunete sa imi precede intrarea. Vreau sa defilez, desculta de trecut, in fata ta. Mi-ai oferit negru de furtuna sa il asortez sufletului meu. S-a contopit cu persoana mea.

Acum nu iti mai place ce ai creat. Incerci sa ma dezbraci de negru si imi oferi rochie alba de nori, raze de soare sa imi pun in par, adieri calde de parfum de flori sa imi poarte pielea. Vrei sa imi vezi trupul alb dezgolit de negriciunea furtunii. Insa pielea imi e sensibila luminozitatii seninului. Nu pot accepta ce imi oferi, dar iti promit ca am sa port bine negrul de furtuna.

Am redevenit eu. Vreau sa iti prezint creatia.

Lasă un comentariu

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑